Cercul Literar de la Sibiu ca fenomen cultural dinamicAlex Ciorogar Poate cel mai important aspect pe care cartea (un studiu filologic-literar și istoric) lui Giovanni Magliocco dorește să-l evidențieze (Il circolo letterario di Sibiu. Manierismo e poetica del mito nell`opera di Radu Stanca, Editura ARACNE, Roma, 2012) e faptul că Cercul Literar de la Sibiu se prezintă azi nu doar ca o producție literară virtuală valoroasă, ci mai degrabă ca un fenomen cultural dinamic determinat de anumite evenimente și probleme istorico-culturale actuale (la momentul respectiv) și reale. Chiar dacă critica literară românească nu-i oferă acestui aspect importanța cuvenită (de cele mai multe ori criticii literari nici măcar nu au în vizor această problematică și, deși există câteva excepții, acestea nu sunt neapărat focalizate pe aceleași aspecte), volumul lui Giovanni Magliocco vine să confirme importanța discutării acestui aspect. Aș zice, călcând pe urmele cărții lui Magliocco, că membrii Cercului Literar de la Sibiu au realizat ceva formidabil, în primul rând, datorită modului în care au făcut-o: aruncând o privire asupra marii tradiții europene, asupra istoriei (nu doar literare a acesteia) vechiului continent, cerchiștii au vrut, în mod paradoxal, să împingă cultura română înspre viitorul ei, propunând un fel de sincronism retrospectiv (de altfel, un gest, aș adăuga, foarte cioranian). În acest sens, ei au dorit normalizarea, echilibrarea discrepanțelor care, în viziunea lor, existau între sistemul de valori românesc și sistemul de valori European (sau occidental), prin construirea (nu imitarea) unor produse literare similare (în special, e vorba de forme literare – i.e. balada). Din aceste considerente, volumul lui Magliocco poate fi privit, cu privire la statutul său de reflecție teoretică în ceea ce privește problema genurilor literare, ca un studiu stilistic. În primul rând, datorită lipsei unor prejudecăți vizavi de problema literaturii române, adică fără a fi un specialist în nativitate (limba și literatura română), autorul poate privi cu ochi noi ceea ce pentru noi e doar un fenomen autohton, transformându-l, în consecință, într-o problemă cvasi-exotică; și, în al doilea rând, datorită formării profesionale, autorul reușește să schițeze o viziune de ansamblu asupra problematicii discutate. Mai mult, chiar și atunci când descrie aspectele mitice și tematice (aici, profesorul din Bari invocă nume precum Bachelard, Durand, Eliade și Wunenburger) ale programului estetic (poetic) celor de la Sibiu, Magliocco își concentrează atenția asupra poeziei lui Radu Stanca relevând anumite constante culturale arhetipale europene regăsibile aici. E, de asemenea, foarte util faptul că, dincolo de simplitatea structurală a volumului (o introducere, două parți și, desigur, o listă bibliografică), cititorii pot găsi, la finalul volumului, o antologie bilingvă (Română – Italiană). Monograful subliniază faptul că aici se regăsesc primele traduceri în italiană a poeziilor lui Stanca. Studiu monografic, volumul e împărțit, după cum am menționat deja, în două părți: dacă prima parte e o expoziție teoretică și istorică (aici intră și principalele caracteristici estetice – euforionismo, de pildă - și o discuție legată de conceptul de baladă) fără vreo contribuție originală, atunci, putem spune că cea de-a doua parte reprezintă un exercițiu (aplicat), așa cum notează și autorul în Introducere, în care, cercetătorul construiește, în mod sistematic, o descriere istorico-contextuală a tot ceea ce înseamnă poezia lui Radu Stanca: influențe, legături, conexiuni, citând (extensiv) nu doar din opera poeților, ci și din Virgil Nemoianu, Ion Pop, Ion Vartic, Ov. S. Crohmălniceanu, I. Negoițescu sau Nicolae Balotă. Giovanni Magliocco discută poezia cerchistului împărțind-o în trei modele - trobadorico, romantico și simbolista. În sfârșit, ultimele două capitole sunt dedicate analizei regimului nocturn al poemelor și cercetării configurărilor mitice și poetice a „orașului” (Sibiu), așa cum apare el proiectat în baladele lui Stanca. Stilistic vorbind, studiul e scris într-un limbaj critic simplu și clar, întrerupt de numeroase și lungi citate urmate sau precedate de comentarii critice minimale. În consecință, realizezi, fără prea mult efort, gradul ridicat de seriozitate al studiului, datorat, în principal, intuiților bulversante și, în aceeași măsură, puterii incredibile de cercetare a autorului. Una peste alta, aș spune că dacă ar fi să aleg un exemplu de cum trebuie realizată o cercetare literară, aceasta ar fi cartea de față, înspre care aș indica, în special în contextul în care, ca specialist, ar trebui să prezint, să explic (o parte din) literatura română unor cititori străini, specialiști sau nu.

Link al sito